Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Mă înscriu la SuperBlog 2015.
Chiar dacă nu mă mai simt în stare de nimic.
Chiar dacă îmi fug ideile de sub picioare.
Chiar dacă nu contez (după cum zice și alt blogger despre el).
Pentru că a venit toamna.
Pentru că s-a terminat vara.
Pentru că s-au terminat banii
și încrederea.
Pentru că mă doare capul aproape zilnic.
Pentru că pentru nu se poate fără cum!
Suntem în octombrie. Au trecut mai mult de trei luni de când am fost ucis psihic. Era vară. Acum e o zi ploioasă de toamnă. Și mie mi-e dor. Mi-e dor de ea…căci m-a schimbat total. Acum sunt doar eu, certându-mă cu conștiința. Sunt trist..aștept să vină cineva. Dar nu vine…
A venit toamna cu scoala si alte chestii nasoale. Toti ne ferim de melodia lui Horia Brenciu- ‘septembrie luni’ doar pentru ca ne aminteste ca incepe munca. Cu melodia n-am nimic, dar n-ar fi fost un titlu mai potrivit ‘iunie marti’?
Nu știu de ce, dar anul acesta nu mai aștept cu nerăbdare prima ninsoare. Ceva s-a schimbat în mine. Poate m-am maturizat…nu, asta e o idee prostească. Totuși abia aștept să vină primăvara, să mai treacă un an, deși este toamnă acum. Este anotimpul ploilor…partea din an când toți copiii se duc la școală și stau la toate orele pentru că e prea frig afară.
E toamnă…și eu mă simt mai bătrân. Cred că ar trebui…