Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
șosetele sunt niște poezii nespălate
purtate de chirurgi
când se rupe șiragul zilelor
uscate pe gunoaie
la umbra ploilor de eroarie
după mâncarea de cine rămâne ultimul spală putina
cuvintele încă stau în picioare
amețite de mirosul vremurilor
în care ne spălăm cu toții
fără să tragem apa
Suntem în octombrie. Au trecut mai mult de trei luni de când am fost ucis psihic. Era vară. Acum e o zi ploioasă de toamnă. Și mie mi-e dor. Mi-e dor de ea…căci m-a schimbat total. Acum sunt doar eu, certându-mă cu conștiința. Sunt trist..aștept să vină cineva. Dar nu vine…