la dragoste ți-am dat bancnota întreagă
tu dorul mărunt
trist când gândul nu mi-l însoțești
tu mereu bucurești
ți-am făcut din vers o stradă uriașă
tu te tot micești
ai renunțat să-mi vorbești
dar eu tot te aiud
eu claustrat cu gândul de pereții încăperilor
tu te jucai cu timpul în lunca merilor
îmi făceam timp să te privesc între cântări
tu coborai cu pianu de sus pe scări
nu mi-ai legat cheia spre tine la gât
eu în putredeni ... Citește mai departe!