Un trilion de ani-întuneric

să nu spun nimic
asta încerc acum
mai fac un pas
mai zbor un soare
nu trebuie să înțelegi
are cine

sunt foarte departe
un trilion de ani-întuneric
că mie mi-e frig
și foame
de cunoaștere
propagare de idei
prin aer și sol

mă urc pe propriii umeri
să-mi văd interiorul
din care iese ceva necunoscut
intră în mâinile celui de jos
din care m-am transformat
tot în el