Am o poezie scăpată pe jos
Ridic-o tu te rog frumos
Șterge-o de praf și dac-ai vrea
Pune-o în poșeta ta
Să vadă lumea
Am vers claustrofob
Și-am prins în inimă microb
Să mă îndrăgostesc de infinit
Și să nu pot să îl cuprind
În niciun ritm
Am o speranță
Care doar supraviețuiește
Rezistă când te privește
Iubește când te citește
Dar stă să cadă
Ia-mi cuvântul din grămadă
Fă-i ochi să te vadă
Dă-i glas să-nțeleagă
Și mai dă-i... Citește mai departe!