Nu e teatru

alunecă-mi în foaie
atunci când nu mai știu ce să-ți vorbesc
și aș vrea să spânzur tăcerea
cu buzele tale
să îmi las imaginația să îți coboare pe gât
ca o melodie șoptită
să îți aud notele inimii
cea mai abilă percuționistă

acestea sunt ora și anotimpul
trebuie să înceapă spectacolul
adu-mi țigările
vocea mea nu trebuie să fie lină ca a ta
nu trebuie să vindece
ea doar transmite
ce a primit transcedental
din ființa ta

cuibărește-te în sufletul ... Citește mai departe!