Toamna timpurie

Se stinge focul, n-am ce-i face
Îmi cad frunzele din gând
Vara nu se mai întoarce
Căci venise prea curând.

Veştejesc flori pe alei
Neavând cin’ să le spună
Că doar cu al lor condei
Viaţa noastră e mai bună.

Bate vântul, nu îi pasă
Că, visător şi rece,
Distruge orice vrajă

Şi tot ceea ce rămâne
Dispare
Odată cu trecerea timpului…