hai să nu lăsăm să se scurgă tot sufletul
să îl întindem pe frunțile munților
să-l certe vântul și
să îl împace ploaia
să îi facem loc de joacă în trupurile noastre
de unde să poată pleca când își dorește
să îi cântăm cu plămânii și inima
să îl ascultăm cu intuiția
unde ești tu suflete
de ce nu te rupi în bucăți
să fii suficient pentru toți
de ce treci pe lângă noi fără zgomot
și cu luminile stinse
am ai au
nevoie
de suflet