Mai este aproximativ o săptămână până la sărbătoarea Crăciunului, dar au început deja să apară evenimente cu tematică specifică. Primul la care am participat anul acesta este spectacolul muzical „Un Crăciun de poveste”, care a fost organizat de Primăria Orașului Măgurele și a ajuns deja la ediția cu numărul… wait for it… 2. Nu-i problemă, orice lucru are un început, așa că eu propun să le urăm să organizeze cât mai multe!
Acest spectacol a fost alcătuit din mai multe părți. Prima parte a fost dedicată micilor artiști locali, pe care nu am putut să îi văd datorită faptului că am ajuns mai târziu. Din același motiv am ratat, cu părere de rău, și aprinderea instalației luminoase de pe bradul din centrul orașului. Am prins totuși trupa de dans care a încheiat această primă parte. Oamenii din jurul meu erau liniștiți, semn că nu intraseră în atmosfera de spectacol sau că încă nu băuseră suficient. Sau ambele 😀 .
Următoarea parte i-a fost alocată interpretei Narcisa Suciu, care a cântat câteva colinde împreună cu copiii adunați în fața scenei. Mai în spate și în laterale audiența creștea și parcă și spiritul adecvat unui astfel de spectacol. Centrul orașului începea să prindă viață, oamenii mișcându-se ușor-ușor și fredonând și ei în surdină. Iar pe măsură ce cântăreața își continua prestația, publicul devenea nerăbdător să o audă pe următoarea invitată.
Între timp, copiii au eliberat locul din fața scenei, făcând spațiu pentru ceilalți. Însă, în continuare mi s-a părut că media de vârstă a participanților la spectacol era destul de scăzută. Ceea ce m-a făcut să găsesc nepotrivite anumite melodii, asta pentru că de a treia parte a evenimentului s-a ocupat Lora. Iar aceasta nu a venit singură, ci împreună cu un band și cu două dansatoare. Conform așteptărilor, în acest moment s-a dezlănțuit adevărata distracție, oamenii dansând și urlând, nu cântând 🙂 , împreună cu cei de pe scenă. Era o mare în miniatură de nasuri roșii, unele de la frig, altele de la alcool. Sau de la ambele 😀 . În acest moment, piața din centrul orașului era plină. Singurul lucru mai plin pe care l-am văzut a fost tramvaiul cu care am parcurs astăzi o parte din distanța până aici.
Pe afiș mai apărea și Moș Crăciun, pe care l-am zărit de câteva ori prin public, însă nu am mai așteptat să urce pe scenă pentru că frigul îmi furase deja ultimele câteva grade uitate prin geacă. M-am întors cu spatele către mulțime și m-am retras la adăpostul unui ceai fierbinte.
Deși nu sunt tocmai priceput la asta, ba chiar un antitalent, aș putea spune, am făcut și câteva fotografii. Cu telefonul, doar așa, ca să fie!
