scot un ochi prin butoniera cămășii
apoi mă ascund în buzunar de frică
ce strâmbe sunt cusăturile
și mă strânge la umeri
viața
am întins-o pe o foaie de hârtie
să o examinez sub microscop
și mirare
m-am văzut pe mine
cum făceam pași împleticiți printre nasturi
și încercam să mă agăț de guler
ca să văd peste
unele carouri mă țineau ocupat ore sau zile
și doar manșetele erau aproape să mă încurajeze
cea mai tare beție am avut-o
cu un tiv ce sta să se desfacă
de greutatea unei etichete
și supărarea vărsată pe cămașă