Nu știu exact ce împrejurări au dus la asta, dar îmi plac foarte mult lucrurile cu roți! Nu contează numărul acestora sau dacă au motor sau nu. Am mers pe bicicletă de la 6-7 ani și mă uitam la cursele cicliste de șosea dinainte să scriu pe blog. Iar comentariile de pe Eurosport nu numai că mi-au menținut atenția îndreptată către acest sport, însă au oferit întotdeauna și alte cunoștințe pentru cei care le-au ascultat.
La fel ca cei care practică alte sporturi, cicliștii au fost și ei tentați de-a lungul timpului să trișeze. Nu știu în ce sport s-a trișt prima dată, însă sunt aproape sigur că ciclismul a avut cel mai mare aport la inovațiile în acest domeniu. Deși nu sunt de acord cu fentarea regulilor, am bănuieli în ceea ce privește motivele: uneori traseele sunt foarte lungi, de ordinul sutelor de kilometri; altele au pante foarte dure de urcat; iar unele trasee le îmbină pe cele două menționate. Nu cred că ai avea prea mari beneficii dacă te-ai dopa la snooker, de exemplu, deși au fost cazuri și aici.
Ceea ce urmează am văzut la o emisiune de știri și se referă tocmai la ciclism și trișare. Pentru că acești oameni (de fapt, doctorii echipelor) nu au fost ași doar la inventarea de noi substanțe (droguri) care să le mărească performanțele. Ei au beneficial și de ajutorul mecanicilor și, probabil, a celor ce construiau bicicletele, montându-li-se în interiorul cadrelor sau în butuci niște motorașe care, de asemenea, le-ar fi îmbunătățit prestația. Însă până azi a fost doar un mit pe care comentatorii îl mai foloseau pentru a face glume pe seama unor cicliști care se descurcau mai bine (trișori sau nu, probabil nu vom afla curând).
Din păcate pentru cei care folosesc astfel de metode de păcălire a rezultatelor, dar din fericire pentru corectitudinea sportului, astăzi a fost confirmată pentru prima dată existența unui astfel de mecanism! Vinovata este tânăra campioană Europeană sub 23 de ani la ciclocros.
Alte detalii nu am văzut nici pe la posturile de știri, însă cred că eu am scris aici cam tot ce era de știut.
One thought on “Un mit din ciclism”