Unei fete

Spune-mi de-am să te mai văd
Iubirea mea cu voal albastru
Că deja îmi pare rău
Că am fost așa sihastru

Dar asta era firea mea
Și doar în lipsa ta
S-a schimbat, s-a transformat
În altceva.

Spune-mi c-am să te mai văd
Să nu vărs lacrimi după tine
Că deja îmi pare rău
Îmi pierd încrederea în mine.

Abia ce o recâștigasem
Și nu știu cum de am pierdut-o
Căci de unde eu plecasem
Nu era un început

Spune-mi c-am să te revăd
Într-o zi cum e aceasta
Să-ți pun în păr creangă de măr
Cum se-aprinde dimineața.

Nu pleca, căci fără tine
Dorul rău mă va durea
Nici alcoolul nu va ține
Când nu vei fi în fața mea.

Hai să facem amintiri
Că deja e prea târziu
Să ne iubim din priviri
Sub cerul pustiu

Stelele să ne adoarmă
Peste patul de verdeață
Cu o melodie calmă
Până mâine dimineață

Nu vreau să vărs lacrimi surde
Pentru pomii ce ascultă
Știu că gura ta aude
Și n-o să mă lase-n urmă

Plâng și florile-n grădini
Le roade dorul și pe ele
Că nu au avut amintiri
Și nopți rebele

Suspină rândunica-n codru
Și izvorul nu mai curge
Stejarul nu-și arată rodul
Ci cu mine stă și plânge

Plânge zilele de toamnă
Când târcoale cu privirea
Îți dădeam, frumoasă doamnă,
Ca să-mi cultiv amintirea

Rău îmi pare că te pierd
Și nu o să ne revedem
Dar tot mai cred
Că noi putem

Să animăm necunoscutul
Cu forța amplă, cerebrală
Pe care ne-o dă scutul:
Dragostea monumentală

Clipele de rămas bun
Iată-le scurse acum
Și viitorul care vine
Te va aduce la mine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *