și ce dacă gândurile mă îngroapă de viu
și ce dacă nu știu nici să mai scriu
urlă oxigenul și azotul la mine
hidrogenul nu mă mai hidratează
fac mărgele de cuvinte
și le arunc pe străzi și pereți
calc în căcat din nou
dar viața pute mai tare
mi-am înțepat o secundă
dar n-a curs nimic din ea
așa-s și eu gol pe dinăuntru
fără structură nici design
și ce dacă cade lumea pe mine
dedesubt nu-i aer să respir
și ce dacă mă sting ca un foc înăbușit
am să mor și totul va fi bine