De la marți la
Marți o inimă
Se despică și pică plămânilor
Le e frică iubirea
E mică și nu ajunge
Unde lumina nu
Pătrunde sufletul cu scări
Ascuțite proferează măscări
De la zi la
Zi un suflet nu-și
Primește zâmbet în
Baston bate toamna
Pe canapele în
Parcuri se întunecă sânge
Însăși Viața
Plânge de la oră
La oră mai cade un
Ochi se mai rupe o
Venă cine-i de Vină și oare
Dacă am putea
Schimba asta am
Face-o de la
Buze la buze sunt
Doar câteva cuVinte ajută-mă
Să ți le spun