Vindecare

În timp ce mă închid ca ochii
în semiluna viselor ce zboară
mi se deschid porcii
şi-o aţă prea uşoară

am alergat pe şarpe
cu cărămida-n leagăn
şi aproape de moarte
cânt la ţeapă

ţapăn ca o stâncă
privesc un roi de noi
vechi ce încearcă
să facă perechi de noroi

cu mintea-ncetinită
cu spirit de repriză
mi-e apa încâlcită
în firidă

cu scop de-a-mi face viaţă
hoţesc vreo două ceasuri
le vând pe blânda gheaţă
ce face valsuri

acum încetinesc
oprit pe-un gând asimetric
caut să mă vindec
de întuneric

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *