Alarma a sunat mult mai devreme decât de obicei… nu era alarma, era tonul de apel. O persoană mă anunța să îmi verific e-mail-ul de urgență și să formulez un răspuns. Așa că, bineînțeles, am încercat să amân acest lucru cât mai mult posibil. Mi-am savurat cafeaua zilnică pentru ceva mai mult timp decât în mod normal, dar a venit și timpul să mă conectez la internet. M-am așezat în locul în care mă simțeam cel mai relaxat, înainte să deschid e-mail-ul cu pricina.
Era un mesaj legat de afacerea începută cu câțiva ani în urmă. Situația, explicată în doar 2 rânduri, nu era chiar gravă, dar necesita, într-adevăr, un răspuns cât mai rapid. M-am așezat comod într-un fotoliu și mi-am aprins o țigară. Am închis ochii și m-am gândit la altceva timp de câteva minute, mi-am clarificat gândurile.
Afacerea se cam plafonase și trebuia să iau o decizie: să limitez oferta sau să iau un credit pentru investiții și să extind compania. Am luat un caiet de matematică, un pix și le-am înmânat contabilului ca să facă niște calcule. După mai multe zeci de minute în care am savurat băuturi carbogazoase fără alcool și am analizat calculele, am ajuns la concluzia că împrumutul se putea face. De aici începea o fază și mai grea.
Restul zilei am stat cu urechea lipită de telefon și cu degetele pe tastatură, gata să răspund la alte e-mail-uri. Am contractat clienți noi, le-am răspuns celor puși în așteptare și le-am făcut noi oferte celor cu care deja colaboram. Visează… obține cu AVBS, într-adevăr; până la sfârșitul zilei aveam ajutorul financiar în cont. Ziua fusese una foarte bună și trebuia să o închei într-un mod la fel de bun.
Am închis orice gadget sau tab de browser web care ar fi putut avea cea mai mică legătură cu munca. Am dat alte telefoane, mult mai importante, și am chemat prietenii. Le-am povestit și lor cum un aparent impas m-a făcut să iau decizia de a îmi extinde operațiunile. Apoi am vorbit despre cu totul alte lucruri.
Ajuns acasă, m-am făcut comod în fotoliu, am închis ochii și am savurat o țigară în timp ce îmi limpezeam gândurile. Se aude tonul de apel al telefonului… ultimele confirmări pentru ziua de azi. Sună încă o dată… de data aceasta era alarma. E timpul să mă culc. Îmi iau gândurile în brațe și mă lungesc la umbra altor brațe, adorm…
*vis inspirat de AVBS Credit și transcris pentru Spring SuperBlog 2017