Voiam să scriu altceva acum, de fapt, mai devreme, dar niște probleme tehnice m-au împiedicat. Am timp să fac acel lucru și altă dată. Între timp, mă tulbură alt subiect.
Vineri, pe 22 aprilie, împlinesc 23 de ani. Niște ani parcă mai mult grei decât ușori, dar în care am ales mai degrabă să îmi urmez pasiunile decât să mă dau bătut. În ultima perioadă cred că mi-a fost chiar mai greu și, totuși, în fiecare an mi se pare că am câte o perioadă din asta groaznică.
Partea bună e că în ultimele 6 luni am evoluat în online. Am scris primele 200 de articole pe blogul IT, iar pe acesta am depășit 2000. Cred că am publicat multe articole în care îmi afirmam dorința de a continua indiferent de piedici și, din când în când, scriam despre problemele care credeam că mă vor împiedica într-adevăr, cele mai multe de când am luat laptop-ul ăsta ghinionist ca mine. Iar îmi face probleme și, chiar dacă scriu acum de pe el, gândul că mă va lăsa baltă se adaugă stresului cu care sunt bombardat zilnic.
Mă simt mai bătrân decât ceilalți tineri de vârsta mea. Simt că am rămas în urmă cu multe lucruri, iar în ultima vreme nici sănătatatea mea nu mai e la fel de tânără. Totuși, încă îmi place să primesc cadouri, chiar dacă acest lucru nu prea se întâmplă, probabil nu am primit destule atunci când trebuia :)) . Am făcut și o listă sau, mai bine scris, un articol în care fac câteva recomandări de electronice ce au reduceri de Paște; are dublu rol.
Simt că lucrurile se schimbă, însă această tranziție se petrece mult prea lent, iar pe mine mă doboară lipsa asta de siguranță. La #23pe22 nu prea am cu ce să „mă laud”, dar, cumva, știu că povestea nu se încheie aici! Nu mi-am scris toate poveștile! 😀
Continuă să o faci! Pare că ai frumoase poveşti. La mulţi ani!
Logic ar fi să-ţi trimit bla-blauri d-alea cu o sută şi ceva plus eternitatea de rigoare, dar la ora asta mi se par ridicole. Oricum mai ai vreo şaizeci, dacă ai gena bună şi dacă nu-ţi cade meteoritu’-n freza. Sau o cărămidă. Sau pur şi simplu, dar e devreme să vorbim despre asta. La 23/22 ţi se rupe de lumea din jur, poţi s-o tratezi cu curu’ sau cu capu’ sau ce parte a gândirii îţi vine la îndemână. La 23/22 (sau invers!) ţi se rupe de lume şi restu’, existenţa indiferent de avataruri n-are sincope, bucuriile sunt intense iar tristeţile la fel, la fel de intense ca o durere rebelă de dinţi, care trece c-o pastilă sau fără, dar îţi rămâne în memorie sau pe blog ca “ziua în care m-au durut dinţii” şi atât. Oricum priorităţile la 23/22 sunt altele, dacă ţi se strică laptopul e doliu naţional, durerea de dinţi trece pe locul 23, iar dacă reparaţia durează trei zile nevralgia se pierde în negura uitării. E bine că la 23/22 nu ştii ce te aşteaptă, sau ai doar o vagă idee, de abia ai deschis ochii (aaa, nuuu, asta am făcut-o demuuuult! Aiurea, dacă ar fi fost aşa, erai un Buda burtos fără laptop care nu mai aştepta nimic de la nimeni), iar lumea capătă pe zi ce trece alte dimensiuni. (Altă paranteză: poţi să comentezi, să nu fii de acord, rezultatul e acelaşi, am trecut şi eu prin asta exact acum 22 iar postarea ta mi-a adus un zâmbet destul de…) Uite, pentru că tot e dimineaţă şi ploua al dracului, îţi dedic un haiku, să-ţi treacă melancolia şi să te apuci dracului de scris. “Cântă cocoşul peştilor. Mi-e târziu… spuse marea şi adormi legănându-se…” Asta e, la mulţi ani!