Probabil că în viață trebuie să ții o numărătoare atât pentru lucrurile bune, cât și pentru cele rele, așa am ajuns la ceea ce spune titlul. Nu mai încerc să le iau în ordine și nici nu pretind că voi fi coerent, căci absența unei exprimări facile pare să mă caracterizeze tot mai tare pe zi ce trece. Totuși, ce am făcut de atunci până acum?
În primul rând, și foarte previzibil pentru cei care nu ajung accidental pe blogul meu, am scris destul de multe poezii. Din păcate, doar una dintre ele, Suprapuneri de brațe, a ajuns în topul celor mai citite articole. Nu că mi-ar părea rău că articolele care n-au legătură cu literatura sunt cele mai multe, însă având în vedere că versurile sunt încă parte importantă din mine… doar o singură poezie??
Cu fix un an în urmă s-a petrecut al doilea eveniment major al depresiei mele, când am renunțat complet la a mai scrie ceva pe oricare dintre blogurile mele. Chiar am crezut că acolo se va termina totul, dar nu. Nu pot zice că din fericire, dar după o lună de la acel moment am întâlnit o nouă muză și, chiar fără să-mi dau seama, am început să scriu din nou. Lucru care urma să se oprească iar cândva pe parcursul verii trecute. De data aceasta am revenit mai rapid la scris, inclusiv pe blogul de tehnologie. Un rol important în această mini-revenire l-au avut persoanele din agenții care mi-au trimis dispozitive pentru teste, cărora țin să le mulțumesc cu această ocazie (știu că e posibil ca unele dintre ele să citească pe aici). În unele dintre acele zile mi-a fost un pic mai ușor să-mi ascund gândurile ucigătoare în spatele unor activități plăcute.
În prezent mai reușesc să scriu din când în când. Nu pe cât de des mi-aș dori; încă am o grămadă de idei care așteaptă în carnețel să fie puse aici. Cu mintea sunt tot dus. Nu mă mai vindec. Nici nu mă pot obișnui cu ideea. Dacă într-un an și jumătate de depresie am învățat că mereu se poate și va fi mai rău și că trecutul se repetă la nesfârșit, în #8anideblog singurul lucru notabil e că am „reușit” să pierd poetul. De atunci…
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc…
…însă nici asta nu îmi mai iese. 🙁