nici măcar sânge

Spânzurat de țigară număr
În gând toate
Culorile și mă opresc la
Una nu e negrul
Din mine îl cunosc
Prea profund nu mai
Încerc să-l ascund

Spânzurat de un
Zâmbet număr țigări astea
Nu mă mai
Omoară că sunt
Deja colorate profund
De depresia mea

Spânzurat de tot
Și totuși de un
Singur lucru de care
Ar fi trebuit să
Mă bucur atârn
De tuneluri prin care
Cândva curgea sânge acum

Nici depresia nu le mai ajunge moartea
Mă privește în ochi și se
Teme de mine eu
O îmbrățișez și-o sărut

(12 NOI 2016)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.