sunt doar un robot de luptă
cu șenile ce pot trece peste orice
ca praful peste o grădină
mereu îmi ating țintele oricât
de îndepărtate ar fi și oricăt
ar trebui să aștept
nu am arme de atac
chiar dacă uneori îmi doresc
mă pot apăra
deși în multe timpuri nu vreau
sunt defect
vreau
pe câmpuri trăiri
dar nu în fugă
ci la umbră
în mijlocul bogățiilor sufletești
pe care tabla
nu ar trebui să le simtă
la mare distanță de norii ce aduc rugină
care nu ar trebui să se simtă
îmi tocesc motorașele
dacă le-aș opri s-ar bloca
măcar așa
îmi dau
impresia că fac ceva