Duminica trecută se împlineau fix 9 ani de când acest blog apărea ca să se înghesuie și el printre multele care existau deja chiar și la acea vreme. Motivele pe care aș putea să le invoc pentru ocolirea subiectului pot fi lipsa de timp, lipsa de chef sau chiar nepăsarea. În fond, nici de aniversarea propriei zile de naștere nu mă sinchisesc atunci când vine, în aprilie. Nu vreau să dau vina pe faptul că am făcut un redesign pentru Gadget4u.ro (primul de 3 ani de când mă ocup de el), pur și simplu nu am scris.
Însă m-am gândit acum că nu ar fi tocmai în regulă să las momentul să treacă fără să fac un semn undeva (aici, adică) și să mai spun câteva lucruri despre el.
Un Poet Pierdut există, după cum spuneam, din data de 11 noiembrie 2009. Acesta a trecut prin vreo 2 schimbări de design, cea mai recentă având loc în vara lui 2017, moment în care a fost și rebotezat cu numele actual. Însă năravul și poveștile nu și le-s schimbat, bag de seamă (și scot de grijă).
Informații interesante și complet inutile: acele câteva persoane care mă citesc (constant, îndrăznesc să scriu) au observat cu siguranță că sunt foarte axat pe poezie. Cu toate astea, primul text poetic a apărut aici abia la 4 luni de la crearea blogului, în ianuarie 2010. Nu am făcut un calcul (iar cifrele sunt greu de urmărit din cauza slabei organizări), dar în prezent articolele cu versuri sunt undeva pe la (sau chiar peste) 2/3 din conținutul blogului.
Aici nu obișnuiesc să îmi ilustrez articolele. Prefer să mă concentrez fix pe scris; știu că e cumva împotriva regulilor internetului (mai ales la sfârșit de 2018), dar nu e ca și cum mi-ar fi plăcut vreodată să mă aliniez normelor. Prima imagine urcată pe acest blog datează din 2011 și înfățișa steagul României.
Îmi place să fac paranteze (după cum s-a putut vedea și în acest articol) și îmi place să scriu, chiar dacă cheful vine greu și inspirația trece repede. În ultimii 9 ani am adunat aici aproape 3000 de articole, ceea ce înseamnă aproximativ 333 de texte pe an, adică circa unul pe zi. Știu că am făcut pauze mari (mai ales în ultimii ani), dar se pare că am scris suficient înainte ca să apară frumos la medie. Vorba bancului: „dacă te așezi cu jumătate de corp pe gheață și cu jumătate pe jar încins, în medie poți spune că ți-e bine!”
Planuri de viitor nu mai am nici pentru mine, darămite pentru blog. S-o mai întâmpla câte ceva și pe aici!