Ieri a fost o zi dubioasă pentru mine: mai întâi mi s-au arătat litere pe cer, apoi l-am văzut pe Superman mergând cu tramvaiul. Trebuia să termin ziua în aceeași notă, așa că spre seară am fost să văd filmul Annabelle 3 (pe care îl vei putea vedea și tu începând cu 12 iulie).
Atunci când vine vorba de lucruri dubioase, prima și prima dată mă gândesc la prieteni. Dacă nu am trecut eu prin destule astfel de situații, atunci cu siguranță mi-au fost povestite de amici. Bun, dar ce legătură au poveștile cu fantome , precum cazul filmului de față, cu prieteniile? Iar răspunsul este: trec prin aceleași etape!
1. Annabelle se mută în casă nouă
Acest moment al filmului ne ajută să înțelegem cum se stabilesc noi relații de prietenie: în mare, sunt două situații, acestea fiind prezentate simultan în film. Pe de-o parte ajungi să vorbești cu o persoană din întâmplare, iar de cealaltă parte din curiozitate și datorită „pasiunilor” comune. În film, concomitent cu sosirea păpușii blestemate în casa părinților lui Judy, aceasta va urma să își petreacă vreo două nopți cu bona ei, Mary Ellen, și cu colega celei din urmă (nu știu exact ce era), autoinvitată, Daniela Rios.
2. Se întâmplă niște dubioșenii, iar Annabelle este capul răutăților
Aici e momentul ăla când apare prima (și de multe ori cea mai importantă) încercare la care este pusă o prietenie. În această etapă se întâmplă ceva straniu sau neplăcut și ies la iveală „secrete întunecate” sau arhiva de relicve posedate de la subsol. În acest stadiu depinde doar de persoanele direct implicate să decidă dacă vor continua prietenia sau nu, orice „ajutor” din exterior având puțină spre deloc importanță.
3. Totul se termină. Cu bine sau cu rău
Well, cred că ultima parte nu trebuie explicată. Se încheie tărășenia, care devine unul dintre „secretele întunecate” pomenite mai sus.
4. Despre film. Alte comparații
Când mă uit la un film horror precum Annabelle mă aștept să am parte de suspans, de multă acțiune și de imagini înfricoșătoare. Filmul acesta e plin de așa ceva, iar ca bonus demonii și efectele speciale mi s-au părut extraordinar de realiste. Dacă e vreun lucru pe care mi-aș fi dorit să îl mai aibă, acesta ar fi fost o poveste care să mă pună mai mult pe gânduri – cum a fost filmul Cimitirul Animalelor. Dar nu a fost cazul, în Annabelle nefiind nimic psihologic sau filozofic, ci doar horror pur.
Însă în filmul Annabelle avem și ceva în plus – comedia – ceva ce tot mai multe producții includ, fie că este necesar sau nu, spre bucuria publicului și spre dezgustul meu. Dar să nu lăsăm acest lucru să umbrească un film altfel destul de bun, nu de alta, dar cine știe ce ar putea să iasă din acea umbră…
Iar dacă te întrebi de ce scriu despre prieteni tocmai eu, care am puțini (deși destul de vechi), îmi place să merg pe ideea de calitate, nu cantitate. Dacă ar fi, totuși, să le reproșez ceva tovarășilor mei, probabil acel lucru ar fi faptul că ei par să nu se prea priceapă la ales amici.
Annabelle este distribuit în România de Vertical Entertainment.