arde pământul sub mine
aud niște pietre
văd părul c-albește
viața cum descrește
mă-ntreb
cum de nu-s veșted
când mintea putrezește
uit tot mai multe lucruri
timpul unde-mi este
unde-mi sunt banii
unde mi-e fericirea
când dimineața doar corpul se trezește
eu dorm somnul de veci
ca borcanele-n beci
cu sufletul făcut terci
și mâncat de melci
dacă eram varză
mă mâncau fluturi
dar în situația de față
sunt doar un gând prost
poți să mă scuturi
și să mă iei la șuturi
tot n-o s-ajung departe
departe-s de-nceputuri
sfârșitul mi-l doresc
ca pe-o mâncare caldă
ca pe-o îmbrățișare
sunt flegma de pe stradă
poartă-mă pe picioare
o gumă mestecată
care aromă n-are
scama din buzunar îs
pe care-o arunci jos
mult prea neimportant
să fiu dus pân’ la coș
inflamabil și sensibil
poți să întrebi pe-oricine
sunt aruncat pe jos
și arde pământul sub mine