Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Ea e de neatins
Cu toate zâmbetele care-i aleargă pe obraji
Și răsetele care-i emană din plămâni
N-ai cum să n-o iubești
Ea e de neajuns
Cu versurile care-i curg pe piele
Și vocea care pictează vise noi în suflet
N-ai cum să n-o iubești
Ea e de nepătruns
Între brațele ei e infinitul
Pe buzele ei stă universul
N-ai cum să n-o iubești
Ea e aici
O văd
O aud
Și chiar dacă pare că vine de la cea ... Citește mai departe!
Chiar și în iubire putem vorbi despre credite, atunci când găsești persoana care crezi că o să merite. Atunci când realizezi că e cam gol stocul, că l-ai risipit pe nimic, ca dobitocul. Atunci când creanțele îți provoacă tristețe și te mai salvează doar brațele de care ai nevoie până la bătrânețe. Atunci când mintea e aproape de sfârșire te gândești tot mai mult la un credit de iubire. Și n-ai să găsești asta la instituțiile bancare, cum nu găsești ... Citește mai departe!
Din ochi mi-a curs mirare
Dintre coaste-ngrijorare
Și din degete doar pastă
Din ele-am vrut să îți fac rai
Să rămân doar eu cu iadul
Și fix asta s-a-ntâmplat
Când timpul a-nceput să uite
Că nu ți-am fost
Că nu mi-ai fost
îmi urlă noaptea sub firele de păr
mi-e liniște între degete
inima bate cuie-n sicriu
tu ești ca fumul de țigară
îmi părăsești plămânii cu părți din mine
și nu te mai întorci
tu miroși a lumină
eu un cărbune stins
aștept scânteia sărutului tău
zâmbetul mi-e o ruină
pe aici trec suflete fără cap
toate sunt unul – al meu
furtuna se-nvârte în mine
eu o rădăcină uscată
pe care călăii cinează
visul e-o umbră ce strânge
vene de sârmă ruginită
la umbra apocalipsei
mi-e sete de urletul vieții
închis într-o inimă de lemn
cu frunzele pe moarte
respiră sfârșitul în mine
fug lupii cu salcâmi în spate
când în mine erupe un fulger
arde timpul pe masa tăcerii
cu ștreangul de gât ghilotina... Citește mai departe!