Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
știi că mai rătăcesc uneori
cu mâinile în buzunarul sufletului
când nu ești pe hartă te
caut în artă iar eu
azi am luat pauză orbit de
sticla un portal fragil
prin care nu pot să trec
doar să văd un gând cu tine
mi-e GPS-ul defect dar bate
în piept merge în
gol fără combustibil fără
o destinație sau ceva
palpabil fără speranța
de-a găsi sentimentul
veritabil
(text inspirat de „Căutări„)
Îți scriu
Din pivniță din obișnuință
Îți fac provizii pentru
La iarnă să-ți țină
De cald în suflet
Adun agent
Termic din stele și
Amintiri din timp
Grăbit mi-e inima
Dinam s-alimenteze
Pixul cu care vreau
Să-ți fiu lumină
Aș putea scrie multe
Cărți din părți
De tine rămase prin
Mine să umplu
O bibliotecă de
Iubire dar nu
Stă de sălbatică uite
Cum își agită
Copertele în soare cum
Își ridică paginile a nemulțumire vrea
Biblioteca asta să
Te cunoască la fel
De mult ca mine
Mă doare gâtul de la
Țigările astea în care
Rulez speranțe și
Derulez amintiri îmi
Miros toate hainele a
Tristețe din plămâni îmi
Curg lacrimi care pătează
Prezentul sub care am
Alunecat și mi-am rupt
Doar sufletul însă nu
Am cum să îl
Pun în atele nici
Analgezic și cred că
Nici Alzheimer dacă
Aș avea nu aș
Putea să te uit
îmi arunc literele pe
cer să cadă peste tine ca
o îmbrățișare matematică
între doi necunoscuți
între care nu lumea ci
tăcerea pune distanță exact
ca în cartea de
bucate cu care mori
de foame de dragoste iar
ce mai reușește să
pice din nori sunt
doar respirații întrerupte
de singurătate