alerg într-un cerc făcut din mine
tu ești raza
mă opresc la fiecare stație
întrebând dacă te-a văzut cineva
îmi leg amintirile de picioare
și continui să merg târându-le prin prezent
am șireturile sufletului dezlegate
mă tot împiedic de imaginea ta
vino să mi-o pictezi pe inimă
în semiîntuneric
Autor: Ștefan Trepăduș
în seara asta
Ăsta sunt eu
În fața ta așteptând să îmi înroșești obrazul cu o palmă
Apoi buzele cu un sărut
Să îmi vindeci inima cu un zâmbet
Sufletul cu o îmbrățișare
Pe care să o prelungim până târziu în noapte
Pe o bancă rece lângă apă
Hai să ne unim secundele
Astfel încât niciodată să nu se mai desfacă
de data asta
astăzi sunt alți îndrăgostiți
unde stăteam noi ieri tăcuți
sub pomii plini de fructe
lângă barul jegos din colț
acum e luminată strada
dar și-a pierdut farmecul pe care i-l dădea zâmbetul tău
nu ne mai leagănă stelele pe trotuar
luna nu ne mai face portrete
vreau să te fac din nou să râzi
oriunde oricând
de data asta
pentru totdeauna
cafenea
de-ai afla de la o frunză
ce eu nu mai am cum să-ți spun
de-ai deschide o ureche și n-ai clipi pentru o secundă
de ne-am mai întâlni o dată
într-o liniște confuză
și-ai intra pe ușa ce-n sufletul meu ți-am deschis
te-ai mira să vezi în el ceea ce ți-am construit
te-ai așeza să sorbi un ceai cafea sau ce îți mai place
sper că vei uita să pleci
o zi în plus
să ne ținem de cuvinte
până alunecăm în gândurile orașului
să ne stropească timpul cu calm
la fiecare pas să auzim o dorință împlinită cum zboară
să ne amestecăm vocile și tăcerile
într-un pahar cu umbreluță și gheață
când ni se luminează buzele
de gânduri ce miros a dimineață
ne luăm la întrecere cu pulsul
și câștigăm încă o zi
de viață