o zi în plus

să ne ținem de cuvinte
până alunecăm în gândurile orașului
să ne stropească timpul cu calm
la fiecare pas să auzim o dorință împlinită cum zboară
să ne amestecăm vocile și tăcerile
într-un pahar cu umbreluță și gheață
când ni se luminează buzele
de gânduri ce miros a dimineață
ne luăm la întrecere cu pulsul
și câștigăm încă o zi
de viață

Întins pe masă

nu știu ce e asta
dar nu eu am lăsat-o aici
sub soarele șubred ce
stă să cadă în pahar
pe masa rotundă
unde ideile fac curse
de șoareci
să nu ne mai roadă urechile
roțile și speranța

nu știu cum se cheamă asta
nu eu am inventat-o
încă nu am folosit-o
însă știu că e valoroasă
că strălucește
și cântă încet surzilor
orbilor și muților

nu știu
niște cuvinte absurde
menite să ne amintească
natura umană
întinsă pe masa ... Citește mai departe!