Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
adevarul e deja scris
eu doar l-am infrumusetat
ca un stilist
licentiat in pierderea timpului
caii din vise
alearga pe portative goale
pariez pe negru
si castig un bemol de viata
in realitate
toti caii s-au refugiat in munti
sa asculte ploaia
cum face picturi rupestre
ce linişte e!
picăturile de ploaie-nisip
mi-au făcut cafeaua de dimineaţă
pe cer a rămas doar norul de zaţ
ce linişte e!
vântul îmi împinge supărările
spre sud
temperatura e potrivită
doar pentru a face sex
şi totuşi ce linişte e!
câteodată
la muncă mai rămânem
în curu’ gol
(scuzaţi expresia)
de nu ne mai pupă nimeni
dar suntem apăraţi
de chiloţeii albi
ca spuma laptelui
ce politică de stat la coadă
pentru o pereche de pantofi
prăfuiţi ca mâna cu care scriu
am să-mi leg coceni
de vârful visurilor
ca să nu atârne
şi când mă dau jos din pat
să fie iar primăvară
e ca o licoare
ameţitoare
depinde de furnizor
culoarea nu e tocmai inspirată
dar nici noi nu suntem perfecţi
hai să o turnăm pe gât!