Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
o frântură de poezie
se târa la umbră
căci prin soarele dogoritor
un incult o privea din lupă
avea cearcăne şi ochii vineţi
de atâta plâns
căci cu spada ignoranţei
corpul i-a fost străpuns
cu ultima suflare
crezând cu tărie că totu-i un coşmar
s-a întins lată pe iarbă
vărsându-şi ţuica
văd iepuraşi plutind
urmăriţi de propriile fecale
magicieni care şi-au scăpat magia pe jos
şi care fac pss-aici, pss-acolo până termină flaconul
şi alte fiinţe interesante
dar nedemne de menţionat
vreau să scriu despre cafea
cafeaua mea care stă pe masă
pe masa la care scriu
şi scriu în aburi de cafea
pe întinse plantaţii
şi nu-mi iese din cap
cafeaua e un vrej sau o vrajă?
umblu ca un mascat în poezie
doar pe hârtie las urme
mă camuflez cu umbre
semnalul meu sonor e vântul
arme îmi sunt epitetele
nu atac pe nimeni
dar mă apăr de oricine
P.S.: pentru cine zicea că poezia mea nu rimează
sunt într-o altă fază
pe sub acoperire
sistemul porneşte
se ia în calcul capacitatea de procesare
se verifică parametrii
se verifică perifericele
pielea…ok
nasul…ok
ochii…ok
urechile…ok
limba…ok
se verifică nivelul şi orientarea în spaţiu…
……gata
pornire sistem reuşită: Bună dimineaţa!