Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
mi-am parcurs ideile foaie cu foaie
ca să crească le-am aruncat în ploaie
şi-apoi au curs şiroaie
am scris vise cu pastă albastră
privind pe fereastră
la minciuna măiastră
din pom m-am aruncat în mare
şi mă aveam la picioare
din pură întâmplare
când am deschis ochii era mic
în umbra unui ibric
dar mă simţeam puternic
pe întinsul oceam al minţii mele
printre zăbrele
mai vine o idee de a scrie
nu e joacă
nici jucărie
este rezultatul jalnic
al adâncirii lipsei de timp
şi opririi din el
a zăcămintelor
de idei nedigerate
de publicul larg
am nevoie!
în visele de pe alte planete
nu trăiesc oameni
ci scopul
ca un far în mijlocul apelor
dătător de speranţă
ca întoarcerea timpului
mă izbesc de stânci false
cine le-a imaginat aici?
le desfac ca pe puzzle
şi le descompun în picături
le storc pe clipele voastre
stau la umbra visului
caut taina scrisului
descifrarea abisului
aflarea paradisului
pământul şi întinsul lui
în gaura timpului
oraşul e negru dar sui
ca un gaz dulce-amărui
urcat grupat
postat pe raft
tratat ciudat
lăsat fardat
emancipat lat
cu un draft pe pat
meci televizat ordonat
pix vândut ori donat
e pansat cu nas la sat
nu v-aţi lansat?
e retuşat
pluşat
plus preş pe şanţ
n-ai nicio şansă!
îmi place să merg pe linia orizontului
deşi mi-e frică de-am să cad
nu ştiu unde-am să ajung
că drumul nu e drept
ci un arc de cerc
pentru mine orice privire întâmplătoare
e un fulg de cer