Ţi-am urmat paşii prin cel mai înspăimântător labirint. Alergai ţinând în braţe acea păpuşică sinistră, fără ochi, păr şi cu crestături adânci în plastic. Aveai o viteză nemaipomenită. De parcă vântul te împingea de la spate. Şi ploua atât de tare că mie îmi aluneca încălţămintea la fiecare cotitură. Brusc, ai dispărut…
Autor: Ștefan Trepăduș
Drumul vieţii e pavat cu rahaturi
Mă uit pe pereţii mei din minte
şurubelniţe cu dinţi fac şniţele
dar brânza e mucegăită şi doare
portofelul dansează stângaci în sânge
a fost fiert în suc propriu
limbile de foc ale ceasului
bat la fund umbrele zilelor
cavalerii ce scot minciuna „la produs”
şi supun adevărul la stranii perversiuni
îşi câştigă ziua de mâine
jucând poker cu diavolul
şi împrumutând de la acesta
când nu mai au jetoane
Pierdere de timp
De nu îţi place ce am scris
acoperă-ţi urechile
căci arta mea
e maniacă
atacă la creier
şi induce stări
de normalitate
De nu îţi place ce auzi
acoperă-ţi ochii
căci arta mea
atacă la creier
şi lasă daună
totală
îţi garantez
De nu îţi place ce vezi
astupă-ţi gura
oricum
nu slobozeşti pe-acolo
decât rahaturi
de care eu
n-am chef
Aburul dimineţii
Cobor cu ea fierbinte în faţa blocului. O aşez lângă mine şi îmi aprind o ţigară. Îmi place să fumez cu ea, chiar dacă ea nu fumează. Îmi place să sorb zgomotos din ea şi-apoi să-i văd picăturile rostogolindu-se pe corpu-i rotund. O ţin de picior în timp ce o golesc de toată energia. Aşa fac în fiecare zi cu cana mea de cafea!
Univers futut în cur
Scriu la întuneric
cu mofturile unei domnişoare
dezvelesc idei mocirlite
în sânge de menstruaţie
Aşa s-a născut prostia!
Tatăl ei e oricare altul
orice aviator sau tăietor
de salarii
orice om cu coji de seminţe pe dinţi
care râgâie uitându-se la „Românii au talent”
orice absolvent de studii superioare
sătul de ouă şi cartofi prăjiţi
orice bucureştean căcăcios
sau călărăşean lepros
suntem toţi martorii
deflorării premature a universalităţii