N-am mai putut

acum sunt liber să ascult zgomotul orașului
să îi respir poluarea

liber

să scriu
până îmi veți cunoaște venele pe dinăuntru
și sufletul pe dinafară

liber

să muncesc pentru ce îmi place
până când ce îmi place îmi va fi serviciu

liber

mai sunt mici lucruri de rezolvat
dar ce ar fi viața fără ele
în sfârșit
sunt liber

Aburul dimineţii

Cobor cu ea fierbinte în faţa blocului. O aşez lângă mine şi îmi aprind o ţigară. Îmi place să fumez cu ea, chiar dacă ea nu fumează. Îmi place să sorb zgomotos din ea şi-apoi să-i văd picăturile rostogolindu-se pe corpu-i rotund. O ţin de picior în timp ce o golesc de toată energia. Aşa fac în fiecare zi cu cana mea de cafea!

Absurd

Paşi…paşi…paşi. Linişte…linişte. Dorm. Totuşi am ochii deschişi şi iau pulsul lumii. Lumina îmi răneşte retina…
Prefer să sufăr o mie de morţi, decât să nu simt dragostea. Prefer să fiu străpuns de un miliard de munţi, decât să fiu nimic. Prefer să fiu ars de un miliard de stele, decât de focul dorului.
Mă arunc în oceanul de speranţe, care apoi seacă brusc. Mă cobor în cea mai adâncă groapă, care apoi devine plată precum câmpia. Sunt într-un singur loc, ... Citește mai departe!