nimeni nu vede acneea de pe faţa societăţii
care din când în când se sparge
şi curge prin ea sărăcie
Autor: Ștefan Trepăduș
Nr. 2 bis
rahatul infertil al rătăcirilor mintale
miroase a ars şi a cenuşă
el nu mai înseamnă nimic în imaginaţia nimănui
devine o masă retrogradă
în care calcă oamenii grăbiţi
nu are culoare politică
deşi reprezentanţii poporului îl poartă
el defineşte omul
şi îi dă puterea cu care acesta supune animalele
Nr. 2
oraşul doarme cu clăbuci la fund
în timp ce parlamentarii prizează dejecţii
vezi aburul fecalelor calde cum se ridică de la balcoane
încât ai impresia că-i poţi simţi mirosul
iar visul umed al acestui oraş
este ca materialul colectat de vidanje
să fie împărţit în mod egal între cei aleşi…
Nu cumva să ne rămână şi nouă!
Când alţii dorm
Sunt o umbră.
La lumină mă frâng
dar fără ea nu exist
noaptea sunt peste tot
şi plesnesc oraşul ca să doarmă
acesta râgâie cuvinte de ocară
apoi bese în scutec şi ultimul vis urât
S-a dus copilaria…
Peste aproximativ o săptămână voi împlini 21 de ani. Încă mai sper să primesc unele lucruri pe care alţii le au deja. Deşi probabil ar trebui să muncesc eu pentru ele. Poveste lungă…
Încerc să mă gândesc la altceva şi să las momentul să treacă. De ce m-aş bucura că îmbătrânesc? Poate vârsta mentală fluctuează când în sus, când în jos, dar cea a corpului merge doar într-un sens: spre degradare.
Gândul la această aniversare mă face şi un pic ... Citește mai departe!