Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Îmi place să mă rătăcesc printre cuvinte, să simt aerul lor antic și totuși modern. Să le observ sclipirea în bătaia luminii soarelui sau sub ochii unui nou cititor. Ele sunt labirintul prin care mi-ar plăcea să mă pierd, însă nu am cum pentru că le cunosc prea bine!
În casa mea le voi așeza pe rafturi, la vedere. Le voi feri de ziare și răufăcători. Sau am să le arunc peste tot, chiar dacă am nevoie de ele; și ... Citește mai departe!
Nu îmi place să mă privesc în oglindă. Mă împac destul de greu cu realitatea; lumea din jur poartă o pojghiță de anti-suflet de care eu nu pot să trec.
Acum nu mai e ger, dar nici bine nu e. E ca acum și eu nu mai vreau să fie ca acum. Nici ca atunci. Vreau să fie altfel. Sunt mai multe tipuri de căldură, iar eu îngheț cu totul.
Umbra mea le face cruce zilelor noaptea, nelăsându-mă să ... Citește mai departe!
în zilele ca aceasta
trag de titluri să le fac mai lungi
când nu am ce povesti
mă întind peste foi
poate umbra mea are mai multe
de zis
beau o cafea mă uit pe geam
până mă trezesc
povestea s-a scris singură
mi-am intins soaptele pe paine
si le-am lasat sa creasca
sa-mi faca umbra sarbatorilor
frica am bagat-o in sosete
sa muste din zilele de ieri
sa le lase albe
am un varan in buzunar
imi croseteaza viitorul
ca un cofetar
zilele cu miros de tuica
au cazut din ziare
ziua de maine mi se urca in spinare
Sunt o umbră.
La lumină mă frâng
dar fără ea nu exist
noaptea sunt peste tot
şi plesnesc oraşul ca să doarmă
acesta râgâie cuvinte de ocară
apoi bese în scutec şi ultimul vis urât