Cine ar fi crezut ca o bucata de lemn poate reinvia o iubire pierduta? O parte dintr-un fost copac poate calauzi un poet pierdut printre sentimente. Desi aceasta amintire nu e mai veche de cateva luni, s-ar fi pierdut; dar iat-o mai vie ca niciodata.
Tu ce ai alege: o bucata de lemn sau 1001 pastile de memorie pentru a te intoarce in timp?
Autor: Ștefan Trepăduș
Amintiri din pantec
am praf pe ochi
praf pe urechi
dar vad mai bine
si aud mai bine
constiinta mea e vie
nu se lasa ucisa
de demoni cu aspect matern
care dau nastere
intunericului
din care ies
nebotezate
randuri brazdate
de versuri deja moarte
Primul poet
Sunt primul poet
in care
ati aruncat cu vorbe
si cu pumni sangerosi
Sunt primul
care a deschis
cartea nemuririi,
desi eram muritor.
Am propagat incendii
mentale
cu forta vantului salbatic
din vocale.
Am rugat consoanele
sa imi arate
secretul lor,
si asa au si facut.
Am conjugat
verbele ratiunii
si am aruncat
faptele la gunoi.
Am fost primul
care si-a dat seama
ca in focul pasiunii
se mistuie ratiunea.
Am mimat decesul
unei persoane neinsemnate
pentru ca un geniu... Citește mai departe!
Stadiul poeziei actuale
Poezia nu se cere
Si totusi se ofera
Din inimi ea nu piere
Desi e efemera
Poetul nu-i agent
Sau poate ca este
Se da inteligent
Ca sa vanda o poveste
Ce este pe hartie
Ramane-acolo scris
Noi iti oferim tie
Ce traim in vis
Conductorul nebun
Am urcat in trenul groazei
si nu pot sa-l opresc
ma zbat in spasme
si-n sange clocotesc
cu palme transpirate
indelung ma curentez
cu sperante furate
violent ma exteriorizez
nu-s vieti prea importante
cu mine-n acest tren
cu ultima suflare
aleg sa-l deraiez