Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Vad negru peste tot
Si sufletul mi-e ars
De parca in complot
Am fost atras.
Prizonierul mintii mele
Ce cu negru ma indeamna
Sa ma departez de stele
Si sa m-acopar cu zmoala.
Ma lipsesc de viziune
Caci trimit ganduri de bine
Primind inapoi noroi
Si cand caut liniste
Indiferent de optiune
Cu negru mi se raspunde!
Umbre negre de trecut
Ma invaluie treptat
Sa ma duc la inceput
Sa vad ce-a fost alterat
Insa eu nu vreau sa merg
Mi se pare deplasat
Fiindc-am reusit sa sterg
Tot ce-am crezut alterat
Si acum traiesc prezentul
Deplasandu-ma in timp
Incetul cu incetul
Spre alte portiuni de timp
Ce vor deveni trecut
Lasand experienta-n schimb.
Constat cu mare tristete
Desi nu-s la batranete
Ca deloc nu mai pot scrie:
N-am talent la poezie.
Si scriam de-atatia ani
Fara ca macar sa-mi pese…
Acum constat c-am fost mintit:
Poezia nu imi iese.
Insa-n lipsa de-altceva
Raman cu poezia mea
Si-a timpului
Neschimband filozofia
Doar aducand-o in prezent
Tinand-o in spatele chipului.
Am ales
Sa nu imi mai cant iubirea
Pe meleagurile negre
M-am gandit
Si am decis
Dupa lungi razboaie grele
S-o pastrez numai in suflet
Ca acolo-i este locul
Si de-acolo cel mai bine
Imi influenteaza jocul
Am stat mult si-am cumpanit
Daca e bine sau nu
Am ales
Si acum sunt fericit.
V-am vorbit si eu candva despre amintiri. Cum vin ele cand te astepti mai putin, aducandu-ti pe fata lacrimi sau zambete…
Acum am sa va las sa cititi si parerea altcuiva. IanculescuHimself a scris un articol interesant despre asta. Atat de interesant incat m-am gandit ca ar trebui impartasit si cititorilor mei.