Viata lui functiona pe sistemul ‘ce nu te omoara, te intareste’. Parea ca isi repeta asta tot timpul in gand. Chiar si cand privea cu ochii lui albiti de soarta.
Nu exista rau pe pamant pe care el sa nu-l stie. Facea parte din natura lui. Era ca si cum i-ai rapi zilei luna, iar noptii soarele: aparent fara importanta, dar cu consecinte grave pe ‘partea cealalta’.
Autor: Ștefan Trepăduș
Enervat- ‘Povestea unei vieti’
Cred ca era a doua oara cand facea asta. A scos ceva din buzunar, ca o batista, i-a dat foc si a disparut. Bucata de stofa a cazut pe pamant. Am stins-o. Pe ea scria ceva: Celor care s-au saturat de viata asta, va invit pe partea cealalta! De atunci acest mesaj straniu imi vine in minte de fiecare data cand il vad ca se injecteaza cu heroina.
Vocea
E vocea aceea pe care parca o cunosc dintotdeauna, desi nu am auzit-o niciodata. O voce calda care imi spune ca totul va fi bine. E vocea care ma cheama tacuta la pieptul ei, imi spune sa inchid ochii si sa uit unde ma aflu. Sa uit tot. Si ramanem doua voci care se fac auzite prin scris.
Maine nu exista
Unde este libertatea
De a scrie si a spune?
Ceea ce gandesc conteaza
Azi doar pentru mine.
Ce viitor corupt, incert
Se arata-n departare…
Sufletul imi e inert
Si cuprins de disperare.
Unde oare vom ajunge?
Ma las cuprins de resemnare…
Imi inabus gandurile
Caci, ce rost are
Sa ma gandesc la ziua de maine?
Cand azi nimic n-are valoare…
Lumea umbrelor
Vin din lumea umbrelor
Unde soarele se-ascunde
Se-aud soapte pretutindeni
Oare cine le aude?
Sinistre soapte din infern
Ajung la suprafata
Si, ca un blestem,
Cuprind pamantul.
Eu vin din lumea umbrelor
Unde cel mai mic pacat
Te ucide
Sinistre soapte din infern
Ataca suflete
Sufocandu-le.