Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Eu în general visez foarte mult (ceea ce ar trebui să fac și acum, având în vedere cât este ora), de obicei cu ochii deschiși. Uneori îmi doresc să aduc acasă, în Călărași, lucruri care acolo nu există, chiar dacă sunt banale și toată lumea a auzit de ele. De exemplu, eu mi-aș dori să fie și acolo magazine-tip, de genul Mega Image sau Carrefour Express, cu rafturile care păstrează o oarecare ordine indiferent de locație și în care să ... Citește mai departe!
Nu-mi vine să cred că e a nu știu câta noapte la rând când mă prinde dimineața scriind. Ar trebui să-mi gravez pe frunte „Culcă-te!”, dar problema e că nici în oglindă nu mă uit. Chiar așa, cum ar fi să-mi gravez diferite mesaje pe elemente ale vieții? De unde să încep?
Cred că mai întâi trebuie să îmi aleg aparatul potrivit. Intru pe site-ul Bodor și iau de acolo modelul BCL-1630B, adică cel mai mare și cel mai tare, ... Citește mai departe!
uneori nu simt nimic alteori parcă simt
uneori te mint alteori mă mint
și mă-ntreabă lumea de tine ce draci să le spun
că muza mea-i moartă iar eu chiaun
am atâtea idei dar când e timpul să-ți scriu
mă-ntorc în depresie și-n nisipul viu
aud iar ecouri proveniența n-o știu
aceleași mottouri un alt exercițiu
de la normal la precar tranzitez pendulez
mă-ntorc și m-opresc pornesc și ratez
când e vorba de tine nu mai vreau să creez
că-s ... Citește mai departe!
Dorel e proaspăt posesor de BMW Seria 5. A pus câțiva bani deoparte, însă nici măcar nu se apropia de costul unui model mai recent, așa că a achiziționat un E39 fabricat pe la începutul anului 2000. Pasionat de pescuit și de călătorit cu familia, a ales o caroserie Touring și un motor mare, de 2,8 l cu 6 cilindri în linie.
Încântat de noua achiziție, Dorel a început să folosească mașina zilnic prin oraș. Îi plăcea cum se ... Citește mai departe!
cu ochi roșii felinici
cu blană și gheare
să țină de cald
să n-alunece iarna
să te țină la suprafață
să te înece cu speranța
au zâmbete calde
și voce suavă
ca griul din frunză
ca tăcerea din pleoape
cu mâinile de toamnă
îți strâng neștiința
demonii-s albi
cu pete ce te-mbrățișează
îngerii au traistă cu dor
când nu mai ești te vizitează