ca o operație matematică
din care se scot
toate organele apoi
se coase la loc
ridică-te și umblă
(12 NOI 2016)
Autor: Ștefan Trepăduș
#8anideblog, 1 an și jumătate de depresie
Probabil că în viață trebuie să ții o numărătoare atât pentru lucrurile bune, cât și pentru cele rele, așa am ajuns la ceea ce spune titlul. Nu mai încerc să le iau în ordine și nici nu pretind că voi fi coerent, căci absența unei exprimări facile pare să mă caracterizeze tot mai tare pe zi ce trece. Totuși, ce am făcut de atunci până acum?
În primul rând, și foarte previzibil pentru cei care nu ajung accidental pe blogul ... Citește mai departe!
nici măcar sânge
Spânzurat de țigară număr
În gând toate
Culorile și mă opresc la
Una nu e negrul
Din mine îl cunosc
Prea profund nu mai
Încerc să-l ascund
Spânzurat de un
Zâmbet număr țigări astea
Nu mă mai
Omoară că sunt
Deja colorate profund
De depresia mea
Spânzurat de tot
Și totuși de un
Singur lucru de care
Ar fi trebuit să
Mă bucur atârn
De tuneluri prin care
Cândva curgea sânge acum
Nici depresia nu le mai ajunge moartea
Mă ... Citește mai departe!
mor în culoare
La capăt de mijloc de
Țară mor în a șaptea culoare
În zaț de cafea îmi
Stă lama dansează tribal
În discuții
Imaginare aprind o ultimă
Țigară devin o lacrimă foița
În care tu ai
Rulat minciuna asta de
Viață
Îi dai foc și tragi
Cu nesaț
(12 NOI 2016)
jurul inimii
Îmi văzusem viitorul
Pe buzele tale acum
E doar prăpastie și eu
Cad fără parașută fără
Funie în jurul picioarelor doar
În jurul gâtului despicat
De repetiția trecutului
Mă văzusem pe mine între
Brațele tale într-un
Parc în fiecare
Zi oarecare acum rătăcesc
Cu lanțuri în
Jurul inimii decedat
La capătul începutului
(12 NOI 2016)