dacă ți-aș scrie azi ultimele cuvinte
ai crede că e una dintre glumele mele proaste
dar m-am săturat să sărut o fantomă
în timp ce timpul mă-ngroapă
m-am săturat să urc norii și să nu te găsesc
să fiu lovit de fulgere în chipuri nebănuite
să las în urma mea firimituri de cuvinte
ca-ntr-o poveste fără-nceput sau sfârșit
nu mai vreau să fug de vrăjitoarea Depresia
vreau s-o stropesc cu zâmbet să dispară
și-odată cu ea mărul otrăvit
ce ține iubirea la distanță
dacă astăzi mi-aș lua la revedere
vei crede că revin ca-n fiecare zi
n-ai să m-aștepți și uitarea ta
se va transforma în aducerea mea aminte
m-am săturat să-mi reclădesc lumea în fiecare zi
cu forțe pe care nici eu nu știu de unde le am
vreau să pășim amândoi de braț
să adormi cu capul pe umărul meu
ca-n povestea cu căsuța de pizdă dulce
(fotografie de la Olya Kobruseva via Pexels)