despre vicii

despre vicii

n-am să te mint că m-am lăsat de fumat așteptându-te
și că plămânii mei miros acum a tine
singurătatea e mai grea decât orice cancer
oglindește-te în mine

viciul meu e să-ți scriu poezii
incurabil de peste două decenii
o să fiu pata neagră de pe sufletul tău
un morman de gunoi viu ce respiră

n-am să te mint că voi fi mereu bine
și că n-am să mor de dor cât ești la cumpărături
am să las o poză cu mine în urmă
restul de la o viață de câine

viciul meu este să simt prea mult
deși clipa e-atât de scurtă
dar vreau să-ți fiu zâmbet măcar o dată
un surâs pe chipul tău de copilă

n-am să te mint tu ești viciul meu
dar știu că n-am să mor prea curând
că ții la sănătatea mea fără să vrei
și te-ai lăsat tu de mine

(fotografie de la Markus Spiske via Pixabay)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *