Nevoia
Am văzut acel glob strălucitor care plutea sus, sus de tot, deasupra trupurilor și a gândurilor, acea stare care ademenea muritorii în interiorul pământului și îi ducea pe poeți către pieire. De aici părea doar o idee și, oricât de mult aș fi sărit, nu o puteam ajunge. Tot dădeam cu fruntea de sol și mi-a intrat în minte că de acolo trebuie să încep.
Căderea
Mi-am rupt toate unghiile și am început să sap, iar sub ele îmi intra întuneric și frică. Din sudoare și speranțe se formau lacuri care începeau să erodeze pereții, însă eu continuam. În spinare mi se adunau toate amintirile neplăcute și întrebările; eu mușcam din pământ și scuipam mocirla afară din groapă până când mi se mai auzea doar privirea scrutând orizontul. Ajunsesem într-un punct mai jos decât cel din care plecasem.
Construcția
Am urlat atât de tare încât au împietrit norii și s-au sfărâmat. Din ei am făcut beton pentru fundație. Cu sufletul ușurat, mă gândeam deja la acoperiș. Mare greșeală! Nu aveam nici cea mai mică idee ce alte materiale de construcții îmi vor mai fi necesare până la final. A trebuit să refac pereții de 3 ori. Prima dată i-am zidit folosind pământ și au căzut la primul strănut. A doua oară din beton și s-au dărâmat la primul tunet; cerul își chema norii înapoi. A trebuit să îmi adaug coastele în compoziție pentru ca rezultatul să dureze.
Cu sufletul mai unduios, puneam pavaj împrejur. Apoi priveam cum păsările îl culeg și-l mănâncă; așa că mi-am bătut ochii în prag până le-a pierit pofta. Nu eram în stare să văd mai departe de mine, așa că mi-am construit ferestre și uși. Prin ele mă vizitau vulturi să ceară taxă de protecție; i-am prins eu în ceară. Apoi mi-am pus țigla pe casă – un păr brunet ce-acum cade.
N-am fost deloc atent, așa că m-am cheltuit pe mine. Dacă era vorba de o construcție obișnuită, aveam la dispoziție Vindem-ieftin.ro; ei negociau pentru mine prețul cel mai bun și-mi dădeau și reducere pentru o recenzie video. Eu am preferat să mă complic.
Întreg drumul parcurs
M-am trezit dimineața și, înainte de orice altă activitate, am văzut că e scrisă în piatră o nouă probă de la SuperBlog. Am făcut un pas spre ea și un fulger a despicat-o în cerințele sponsorului – fiind ora devreme și înțelegerea mea era limitată. Fără să îl citesc, am luat acel brief și l-am pus în fundație; se pare că, pentru moment, rezistă, dar mai e timp.
După prânz m-am malaxat împreună cu inspirația, însă amestecul nu ieșea omogen. Cantitățile nu erau cele potrivite – eu eram mereu în plus. A trebuit să mă duc cu gândul până în China și să uit de mine pe-acolo timp de câteva ore.
Când m-am întors, mai aveam câteva ore ca să-mi predau textul la cheie. Dar eu nu îl mobilasem încă și nu dădusem drumul muzicii să se-aștearnă prin camere. A mai durat încă niște ore până am reușit să ajung la punctul final al textului, punct pe care l-a luat vântul. Așa că, deși în propoziție mă văd nevoit să îl pun, în construcție cred că am să rămân, totuși, cu un veșnic titlu.
Învățătura
Mi-am vopsit casa sufletului cu ce a picat din cer și nu a ieșit deloc urâtă. Am continuat să-i adaug scări – asta fac și acum. Nu cred că e rău, nu se mai prăbușește nimic. Nu am ajuns la globul strălucitor, însă văd mai multă lumină în jur. Nu am ajuns în punctul cel mai înalt, însă văd mai bine locul de unde am pornit.
