Vreau ca bucătăria mea să cânte
De câte ori în viață ai șansa să îți amenajezi o cameră, de la zero, exact așa cum îți imaginezi? Probabil de puține; dar să ți-o imaginezi poți oricând și asta voi face și eu acum. Voi decora virtual o bucătărie care să cânte după cum îi compun eu.
Mă rog, nu sunt compozitor și poate tocmai datorită acestui fapt camera va avea un Intro subtil: pereții albi, mobila care să nu facă notă discordantă și dulapuri nu prea înalte sau cu niște Trepte spre Rai. Ascunse privirilor, zeci de instrumente culinar-muzicale își așteaptă dirijorul. Dar pentru astea, mai întâi este nevoie de o masă și scaune de bucătărie.
Un scaun simplu și rotund va sta în mijlocul ingredientelor de percuție a simțurilor olfactive, iar pe el – bateristul-chef (ăsta ar urma să fiu eu). Și, că tot veni vorba de baterii, timide, se vor piti în pereți, lăsându-și doar senzorii pe-afară.
Atenție, se mănâncă!
La ce voi cânta? La plita electrică de DJ (Dish Jockey, adică), unde voi mixa cele mai fresh arome adunate de prin oale și tigăi, pe care le voi distribui apoi uniform în farfurii. La îndemână trebuie să fie mereu o răzătoare care să pună niște staccato de brânză, aceasta făcând un duet fenomenal cu cartofii prăjiți. Iar pentru momentele când părinții vin în vizită, pe pupitru trebuie să stea un ceaun care să dea tonul la Rapsodii cu mămăligă.
Din baia de mirodenii se aude cum carnea îi cântă o serenadă grătarului care, la rândul lui, înalță un recviem stivei de lemne. Până să ajung la cuțite cu friptura, aleg din sertar o furculiță care, atunci când atinge farfuria, exact ca un diapazon, cântă nota „LA masă!”.
Din păcate, există și posibile reacții adverse atunci când ai o astfel de bucătărie. De exemplu, poți risca să ai o poftă atât de mare încât să mănânci totul a cappela, înainte de sosirea invitaților. În acest caz, va trebui să repeți concertul Da capo al fine, de față cu ei.
De asemenea, se poate întâmpla, pur și simplu, să rămâi fără inspirație, cum am fost eu ieri (și chiar și acum). Partea bună e că și bucătarii au partiturile lor de bucate, iar astea nu sunt la fel de dificil de interpretat ca cele muzicale.
Atâta discuție despre muzică mi-a făcut foame. M-aș duce să fac un Studiu al murăturilor, dar am uitat că n-am pus. Asta e, se pare că iar voi cina în Nocturnă. O piruetă de verdețuri într-un bol mare, un preludiu cu ceva non-alcoolic și, până să vină furculița din dressing cu sosul, friptura e finalizată pe un pat de legume.
N-a fost chiar așa ușor, deci sper că nu va fi cazul să amenajez camere prea des. De compus, am să mai compun articole, ca acesta, pentru SuperBlog și SomProduct. Iar dacă nu găsesc un capodastru pentru imaginație, cred că schimb și gama.
P.S. către mine: orchestra din bucătărie trebuie calibrată allegro ma non troppo în mașina de spălat vase.