M-am trezit și azi. Ce motiv bun pentru a celebra viața! Glumă sadică. Încă nu am ce sărbători. Am făcut o cafea, delicioasă, cum o fac mereu, însă fără puterea de a mă trezi complet. Nici nu am vreun subiect anume despre care să scriu, dar trebuia să găsesc ceva de făcut ca să mai treacă timpul. Ceva care să acopere toate întrebările fără răspuns care îmi vâjâie între urechi.
Azi e una dintre acele zile în care, în absența dozei necesare de cafeină și nicotină care să îmi dea senzația că sunt stăpân pe situație, îmi pun întrebări. Cine aș fi fost dacă viața mi s-ar fi întâmplat altfel? Dacă, în urmă cu foarte mulți ani, nu aș fi descoperit scrisul? Cum ar fi fost dacă, în urmă cu aproape 8 ani, nu aș fi aflat ce înseamnă un blog? Ce pasiuni aș fi avut dacă, în urmă cu 6 ani, nu descopeream Facebook și social media? Ce gânduri aș fi avut acum dacă nu venea depresia anul trecut și, apoi, studenția? Încearcă și tu să răspunzi la astea, eu nu pot pentru că sunt convins că totul a fost scris să se întâmple fix așa. Mi-a fost scris ca fiecare mică bucurie sau „realizare” să vină la pachet cu și mai multe probleme. Acum mi-e tot mai greu, aproape imposibil, să le fac față.
Tot ce știu e că nu pot zâmbi de unul singur și, lucru care mă neliniștește, mi-am prezis din nou viitorul. De ce nu se poate să mai greșesc și eu, măcar când e vorba de asta? „I’m only human after all”… sau nu? Cred că nici om nu (mai) sunt…
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1373264166061613&set=a.400126360042070.99364.100001341292842&type=3&theater