Când a fost la ’93

În urmă cu 20 de ani, într-o seară pe la ora 2o, într-un spital (singurul) din Călăraşi se năştea un băieţel. Nu mai ştiu ce greutate sau înălţime avea, deşi eu eram acela. Aşa că m-am pus pe crescut. La 4 ani am început să port ochelari. La 6 ani am început să citesc, era povestea aia cu căprioara care moare, asta e tot ce îmi amintesc din poveste 😀 . Un an mai târziu am învăţat şi să scriu, în fond eram clasa întâi, şcolar ce naiba. Şi deja îmi plăcea mult să citesc. Prima carte citită cred că a fost ‘Ursul păcălit de vulpe’, a doua probabil ‘Fram ursul polar’.
În acest an şcolar, dar în 2001 am scris prima poezie. Era o felicitare de ziua mamelor, o felicitare frumoasă ca cele de pe Tiparo. Vă daţi seama cât s-a bucurat mama! De atunci nu am mai renunţat la scris. În timpul şcolii primare aveam ore speciale de creaţie sâmbăta. Toate profesoarele de limbă şi literatură română m-au încurajat să scriu în continuare. Altcineva, însă, avea să-mi pună piedici mai târziu.
Până să intru la liceu aveam deja caiete pline cu poezii, povestioare, scenete de teatru şi tot felul de chestii la care nici nu te găndeşti. La liceu am scris şi mai mult. Dar mama mereu îmi spunea: nu mai scrie prostiile alea şi fă si tu ceva serios! Habar nu are că aceste vorbe ale ei au avut ca efect exact opusul a ce îşi dorea ea.
Apoi mi-am făcut blogul şi am publicat aici, niciodată pe hărtie, deşi sper să găsesc ocazia să înfăptuiesc şi acest lucru. Pentru că mie îmi place mai mult să citesc dintr-o carte decât de pe un ecran.
Din pasiunea asta pentru scris am dat examen la facultatea de jurnalism…şi am fost admis! Rămâne doar la aprecierea timpului ce se va întâmpla cu mine de acum înainte.
felicitare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *