Mi-ai aruncat sufletul într-o gaură neagră
Ce nici filozofii nu pot s-o înţeleagă…
Pentru ceilalţi e nebunie pură
Când mie din suflet mi se fură…
Neînţeles am fost dintotdeauna,
Stăteam şi meditam la ce-i greşit
În mine. Acum îmi este totuna
Dacă-s vesel sau nefericit
În aparenţă. Căci esenţa mea
S-a scurs şi încă pică
Până la o greşeală mică
Ce o va termina.