e atât de liniște că se aude doar frigiderul
și flerul cu care cântă fierul în lacăte
pe străzi înfundate în miez de noapte
e atât de întuneric ca un negru generic
ce acoperă fapte nu tocmai curate
cu spații golite de lucruri proaspăt furate
e atât de românesc că pentru ei porțile nu ruginesc
nu scârțâie când pășesc pe praguri străine
nu miaună pisica când ei dau mâncare la câine
e atât de bucureștenesc încât nici n-ar trebui să-mpărtășesc
că nu se știe cu ce tencuială mă trezesc
în cap atunci când povestesc
dar să nu lăsăm realitatea să ne oprească din visare
chiar dacă în jurul nostru dăm de fiare
un lucru știu și e adevărat oricât de greu ar fi de-ngurgitat
e loc și pentru ele… la Remat