e târziu sâmbătă noaptea și greierii
cântă a două dimineața duminică
eu scriu un vers care pare
suflare de distors și polemică
e liniște-n creier și corpul
ar dormi în eterna schimbare
la umbra durerii și plopul
unde lumina și viața dispare
sunt un praf ce vorbește și-ascultă
o idee în carne și oase
un exemplu de energie risipită
ce din mirare încă respiră
sunt o virgulă pusă aiurea
o cratimă între real și visare
îmi cântă greierii a duminică
la ora asta întrebătoare