Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Cu versul legat de picior încerc
Să fac pasul spre tine mi
Se amestecă vorbe pe obraji tăcerea
Mă strânge când doar
Să te văd nu-mi
Ajunge îmi fug
Litere din mâini mă
Deșiră că nu
Pot să-ți ajung la
Inimă prin rimă am întuneric
Sub ochi cu el
Scriu și-ți strig
Numele cu palmele când nici
Să-ți vorbesc nu
-i suficient te chem să
Îngenunchem distanțele
Bucureștiul din care îți scriu e
al meu și-al tău e viu doar
când ne întâlnim prin
bombele în care mișună
poezia în rest e cam
liniște roadem dor pe
unghii ne ungem cu
vise în care lăutari
cântă numele tău și nimeni
pe-al meu
*unde „șosete” este adjectiv
Traducere:
În seara asta am fost pentru a treia oară la Creative Talks în Energiea (episodul cu numărul 8) și, spre deosebire de celelalte participări, am decis că acum a venit momentul să și scriu puțin despre inspirația adusă de cele auzite. Tocmai despre inspirație ne-a vorbit Cătălin Dobre, Chief Creative Officer la McCann Worldgroup România. Nu am să redau aici discursul lui, pentru asta trebuia să fi participat și tu la eveniment ( 😀 ), ... Citește mai departe!
Să ne apropiem versul
Apoi respirațiile
Să ne unim contextul
Buzele brațele
Arta să se uite
La noi cu invidie
Cum ne-amestecăm frunțile
Palmele ridurile
Să ne scriem cuvântul
Cum n-am făcut-o vreodată
Să ne oglindim unu-ntr-altul
Ca cerul în apă
Să-mi scrii să îți scriu
Să ne citim într-un parc
Să-mi fii să îți fiu
Furtună și calm
La intersecția dintre noi
Curcubeul din ploi
Minunea din foi
Fericirea în doi
îți scriu de unde a început totul
acum hai să mărim potul
să ne-acordăm reciproc votul
versul totul
să ne împletim cuvintele
brațele minutele
speranțele jocurile visurile
imaginațiile și tot ce-i dincolo de
lumea lor noi avem lumea noastră
avem foi și pastă
să ne desenăm zâmbete pe fereastră
cât a mai rămas din viață