Fuga din trup

Am închis ochii şi-am trăit în luna de calcar a adolescenţei. Săream de pe-o mărgea pe alta, întruchiparea mirosului de vâsc. Scuturam pomii deznădejdii şi din ei cădeau fructele aşteptării.
Dacă aş fi avut cea mai mică idee de ce făceam asta m-aş fi evaporat într-o altă zi de sâmbătă.

Basm modern

Suntem în faţa unui urcuş lung, greu, dar ţinându-ne de negii broaştei râioase vom ajunge cu o zbârcitură mai aproape de Europa.
Acum suntem gata să trecem la frunza unică: viţa-de-vie. Rezultatul acesteia este că vom vedea dublu (sau chiar triplu) orice mic reviriment şi vom merge pe de şapte ori mai multe autostrăzi şi drumuri naţionale.
Votaţi broasca râioasă, votaţi gălbenuşul coclit!

Ţara la moarte

M-am întors în natura din care au dispărut ţigările. Aerul a început să mă sufoce, iar căldura să mă prăjească. Din peisajul ăsta lipseşte orice mesaj literar, căci vietăţile de pretutindeni nu stimulează imaginaţia.
Îmi pare rău că m-am dezvăţat să-mi iau vacanţe! Oare la câte lucruri trebuie să mai renunţ ca să am tot ce îmi doresc?

Rejected memories

De parcă aş gândi în engleză. La ce îmi zboară mie gândul n-ar mai înţelege nimeni nimic. Cu musca. Ce cuvinte supărătoare! Îmi întorc cheful pe dos ca să dau cu mătura. Măzgălesc pe caietul ăsta. Cu pixul. Cu sânge. Cu ce pot.
Toate ideile mă dor. Şi mor ca ursul. Ce idee răsuflată. O pun în genunchi şi îi dau bice pe şira spinării. A venit clipa răzbunării nasului stâng.